Ce e stilul traditional american
E stilul cu contur negru gros și culoare plată dintr-o paletă restrânsă, negru, roșu, galben, albastru și verde, fixat de Norman Collins până în 1973.
cinci culori și contur negru
Stilul are un autor, o perioadă și o adresă
Norman Keith Collins, cunoscut ca Sailor Jerry, s-a născut pe 14 ianuarie 1911 la Reno și a murit pe 12 iunie 1973 la Honolulu.
A lucrat în Chinatown-ul din Honolulu, cel mai cunoscut atelier fiind pe strada Smith la numărul 1033. Clientela lui de bază erau marinarii militari americani.
A învățat întâi tatuajul manual, apoi mașina. Ulterior a combinat repertoriul marinăresc cu ce a studiat din tatuajul japonez.
Combinația asta e cheia stilului. Compoziția vine din tradiția japoneză, iar subiectele din cultura marinărească americană.
Conturul gros a fost o soluție tehnică, nu o preferință estetică
Cernelurile și echipamentul din anii 1930 nu permiteau tranziții fine care să reziste. Un contur negru închis ținea culoarea pe loc și împiedica amestecul între zone.
Regula pe care o repetă atelierele americane e „bold will hold", adică desenul apăsat rezistă. Un producător de cerneală o formulează la fel, spunând că stilul îmbătrânește mai bine decât altele fiindcă un contur gros se înmoaie mai greu. Nu am găsit-o măsurată în vreun studiu.
Efectul secundar e lizibilitatea. Un traditional bun se citește de la câțiva metri, fiindcă forma e mare și contrastul e maxim.
Testul e simplu și se poate face în atelier. Privește desenul de la trei metri. Dacă nu îl recunoști, forma e prea încărcată pentru stil.
De aceea nu funcționează detaliul mic aici. Orice element care cere apropiere ca să fie citit lucrează împotriva stilului.
Paleta se numără pe degetele de la o mână
Un producător de cerneală care s-a construit pe stilul ăsta descrie paleta de bază așa: roșu, galben, albastru, verde și negru, plus violetul sau portocaliul din când în când. Sunt culori primare și secundare, în versiunile cele mai saturate.
Se aplică plat, fără degrade și fără amestec în piele. Nu există trecere lină între roșu și galben, există o linie neagră între ele.
Limitarea nu e sărăcie artistică. Explicația dată de același producător e că fix culorile astea saturate se țin cel mai bine în piele în timp.
Collins a lucrat el însuși la pigmenți noi. I se atribuie violetul, dar recunoașterea vine din relatări de scenă, nu dintr-un document de epocă.
Ce configurație de ac cere linia
Se lucrează cu round liner, la diametrul standard de 0,35 mm, adică numărul 12. Asta e cel mai gros dintre diametrele uzuale.
Numărul de ace din grup nu e publicat nicăieri ca standard de stil. Am căutat o cifră într-un ghid de producător sau de atelier și nu am găsit una.
Se alege deci după grosimea liniei din desen, nu după o rețetă. Cine îți dă un număr fix acolo îți dă preferința lui, nu o normă.
Diametrul de 0,35 mm e cel mai gros dintre cele trei uzuale. Celelalte două sunt 0,30 mm și 0,25 mm, folosite la lucrări fine.
Umplerea plată se face cu magnum, nu cu liner. Conturul și culoarea sunt două operații distincte, cu unelte distincte.
Repertoriul de simboluri e închis și recunoscut
Rândunica, ancora, steaua nautică, corabia, șarpele, sticla de rom și pin-up-ul sunt motivele care au făcut stilul recognoscibil.
Seria Lucky 13 e a lui Collins și transformă numărul 13 din ghinion în amuletă. E cel mai citat exemplu de răsturnare de sens din flash-ul american.
Popularitatea acestor motive îi e atribuită direct lui Collins. Circulă și explicații despre ce ar fi însemnat fiecare, dar nu le-am găsit confirmate de o sursă de epocă.
Planșele lui pictate de mână au ajuns în expoziții la Musée du quai Branly din Paris și la Field Museum din Chicago.
Flash-ul nu e o colecție de idei, e o bibliotecă de forme testate. Fiecare desen a fost tatuat de sute de ori înainte să ajungă pe planșă.
Collins a împins și partea de igienă, nu doar desenul
I se atribuie folosirea acelor de unică folosință și instalarea unui autoclav în atelier, într-o vreme când asta nu era practică obișnuită.
A lucrat și pe configurații noi de ace, descrise ca depunând pigment cu mai puțină traumă.
Partea asta e relatată biografic. Nu am găsit documente de epocă publicate care să dateze exact fiecare schimbare.
Se poate spune deci că e creditat cu ele, nu că le-a introdus primul. Diferența contează, fiindcă în anii aceia nu exista o reglementare care să lase urmă scrisă.
Cum se deosebește de neo-traditional
Neo-traditional păstrează conturul apăsat, dar deschide paleta și adaugă degrade. Formele devin mai detaliate, iar volumele mai lucrate.
Testul rapid e numărul de culori și existența tranzițiilor. Patru culori plate și zero degrade înseamnă traditional.
Diferența nu e de calitate, e de vocabular. Un client care cere „traditional" cu 12 culori cere de fapt altceva.
Merită lămurit înainte de desen, nu după. Un neo-traditional desenat ca traditional iese sărac, iar invers iese încărcat.
Traditional american față de neo-traditional
| Element | Traditional | Neo-traditional |
|---|---|---|
| Contur | negru, gros, închis complet | negru, gros, dar variabil ca greutate |
| Paletă | negru, roșu, galben, albastru, verde, rar violet sau portocaliu | deschisă, fără limită |
| Aplicarea culorii | plată, fără degrade | cu degrade și volum |
| Detaliu | redus, forme mari | ridicat, forme complexe |
| Lizibilitate de la distanță | maximă | variabilă |
| Perioada de referință | anii 1930 la 1970 | din anii 2000 încoace |
Ce se mai întreabă
- De ce sunt conturele atât de groase la traditional
- Fiindcă echipamentul și cernelurile din anii 1930 nu țineau tranzițiile fine. Conturul închis ține culoarea în interiorul formei și păstrează desenul lizibil de la distanță.
- Câte culori are voie un traditional american
- Cinci în descrierea unui producător de cerneală: roșu, galben, albastru, verde și negru, la care se adaugă rar violet sau portocaliu. Toate saturate și aplicate plat.
- Cine a inventat stilul
- Nu l-a inventat o singură persoană, dar Norman Collins, adică Sailor Jerry, e cel care i-a fixat forma între anii 1930 și 1973.
- Ce ac se folosește pentru conturul traditional
- Round liner la 0,35 mm. Numărul de ace din grup nu e standardizat și nu am găsit nicio cifră publicată ca normă de stil, deci se alege după grosimea liniei din desen.
- Traditional american e același lucru cu old school
- Termenii se folosesc interschimbabil în ateliere. Old school e denumirea colocvială, traditional american e cea folosită în descrierile de stil. Nu există o definiție care să le separe.
De unde vin cifrele
- Sailor Jerry, pagina de enciclopediedatele 14 ianuarie 1911 și 12 iunie 1973, atelierul din Smith Street 1033, acele de unică folosință, autoclavul, influența japoneză, expozițiile de flash
- Starbrite Colors, ghid de stil traditional americanpaleta de bază, roșu, galben, albastru, verde și negru, plus violet sau portocaliu ocazional; culoarea plată; conturul negru apăsat și motivul pentru care stilul îmbătrânește mai bine; pagina nu conține nicio specificație de ac
- Tattooing 101, ghidul de aceechivalența numărul 12 egal 0,35 mm și rolul configurației round liner pentru contur; ghidul nu dă un număr de ace pentru stilul traditional
- The Honorable Society, ghid de stilconturul gros și culoarea plată ca semnătură a stilului, plus reperul anilor 1930 pentru Sailor Jerry; pagina nu conține nicio specificație de ac
- Tattooing 101, impactul lui Sailor Jerrytrecerea de la tatuajul manual la mașină, combinarea repertoriului marinăresc cu cel japonez și atribuirea violetului